Frumoasă e lumina
când noaptea-i fără lună,
când bezna e adâncă
și marea-i în furtună,
- cinstiți pe cel ce-o nalță
că grea-i lucrarea asta,
nu orișicine-o face
când bântuie năpasta.

Frumoasă e credința
acelui ce rămâne
neclătinat prin toate
furtunile păgâne,
- urmați-l pe acela
căci grea-i statornicia
și rar cine-o mai are
când s-a aprins urgia...

Frumoasă e iubirea
aceluia ce trece
ținându-și legământul
prin apa cea mai rece...
- păstrați-l pe acela
în cinstea cea mai mare,
că rar cine iubește
în vremi de lepădare!